🕵️ Povestea din umbra portului: Cum a disparut Giurgiulestiul cu doar 1.000 de euro

Pe malul Prutului, intr-un colt strategic al Moldovei, se afla singurul port fluvial-maritim al tarii – Giurgiulesti. Acces la Marea Neagra, infrastructura moderna si promisiunea unei dezvoltari comerciale de anvergura. Un punct fierbinte pe harta. Prea fierbinte ca sa nu atraga atentia celor care stiu sa miste banii fara sa lase urme.

Totul a inceput cu un om: Thomas Moser, fost functionar la Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD). Dupa ce a parasit institutia, Moser a devenit – surpriza – beneficiarul final al portului Giurgiulesti, printr-o structura offshore. In 2005, cumpara compania care controla portul pentru suma ridicola de 344 de dolari americani. Practic, mai ieftin decat o noapte la un hotel de 3 stele.

Dar povestea abia incepe.

Ani mai tarziu, BERD – banca unde Moser lucrase – decide sa preia portul. Cum? Cumparand firma cipriota care controla tot lantul, cu doar 1.000 de euro. O afacere mai mult decat simbolica, avand in vedere ca infrastructura portului fusese dezvoltata cu zeci de milioane de euro. Banii fusesera bagati, valorile crescusera, dar pretul ramasese de poveste: cat o bicicleta second hand.

Tranzactia s-a facut printr-un lant de companii care trec prin Olanda, Cipru, Austria si inapoi in Moldova. Un labirint juridic prin care orice autoritate – daca nu e foarte vigilenta – poate fi dusa de nas. Si chiar a fost.

Ironia? Toata aceasta miscare s-a petrecut in timp ce portul era sub sechestru judiciar. Tribunalul blocase actiunile lui Moser, dar, cu toate acestea, schimbarea de proprietar s-a produs lin, fara scandal. Documentele au fost semnate in Cipru, la distanta de orice procuror moldovean sau jurnalist roman. Elegant. Curat. Uscat.

Ca intr-un film cu spioni, actiunea a fost rapida, documentele bine plasate, iar autoritatile – fie ele moldovene, fie romane – au ramas doar cu praful de pe tocurile usii.

🎩  Romania intra in scena… si scoate 400.000 de euro din buzunar pe care probabil cineva i-a si furat

Anii trec. Structura din Cipru ramane neatinsa. BERD, in mod ironic, devine “cumparatorul de buna-credinta” al portului de la propriul sau fost angajat. Nu-i rau: portul e al lor, actele sunt curate, totul e trecut prin paradis fiscal, iar Moldova n-a mai vazut nimic inapoi.

Dar cand Romania se prinde ca portul asta e cheia catre controlul Dunarii Maritime – si poate chiar un cui in talpa Rusiei – incepe sa caute solutii. Ce face? In 2024, plateste 400.000 de euro pentru “consultanta” privind achizitionarea portului. Practic, da o avere pe hartii si rapoarte care spun, in esenta: „e complicat, offshore, nu stim exact cine e proprietarul final, dar merita incercat”.

Romania a platit de 400 de ori mai mult decat a costat, formal, portul in sine.

Un port vital pentru interesele nationale, evaluat la un pret de shaorma si doua beri, ascuns in spatele unei structuri cu parfum de scor legal international si umbra de fost insider. Manevra aproape perfecta.

💼 Ce treaba are asta cu tine, creditorule?

Simplu.

Exact asa iti pot disparea si banii tai. Nu pe o insula exotica, ci intr-o companie-paravan, o cesiune de parti sociale, un transfer de active sau o creanta uitata intr-un bilanț falsificat. In 2025, nu mai e nevoie de yachturi si conturi în Seychelles – e suficient un Excel bine editat si un avocat bun in Cipru.

Debitorul tau poate:

  • sa mute activele in numele altei firme controlate de el,
  • sa inchida firma si sa reintre in piata cu un nou SRL “curat”,
  • sau sa cesioneze datoria catre un offshore de unde nu mai recuperezi niciodata.

Iar tu, ca si Moldova, ramai cu promisiunea. Cu sechestrul. Cu hotararea judecatoreasca. Si cu zero in cont.

🛠️ Aici intervin eu

Eu nu sunt un consultant clasic. Sunt fost consultant in industria offshore. Cunosc mecanismele de camuflare. Cunosc limbajul contractelor facute sa para legale, dar care iti fura banii cu zambetul pe buze.

Acum folosesc aceeasi expertiza pentru a recupera bani pentru creditori, nu pentru a-i ascunde.
Cand ceilalti spun „nu se mai poate face nimic”, eu abia incep.

De ce sa lucrezi cu mine:

  • Am lucrat pentru cei care scriau scenarii ca cel de la Giurgiulesti.
  • Am cunostintele, instinctele si metodele ca sa-i demasc si sa-i opresc.
  • Nu te las cu o analiza si o factura de consultanta, ci cu un plan de atac si – cel mai important – recuperari reale.

Concluzie:

Daca vrei sa nu devii urmatoarea Moldova care isi pierde portul pentru un euro si nici urmatorul creditor care se trezeste ca „s-a facut o cesiune si nu mai are cine sa plateasca”, vorbeste cu mine.

Inca se poate recupera. Dar doar daca stii pe cine sa ai de partea ta.