În 20 septembrie s-a vernisat expoziția celor 50 de finaliști ai concursului de artă plastică organizat de Fundația „cred în România”. Arcub a fost ales cu mâna „norocoasă” de organizatori pentru a fi gazda evenimentului. Organizarea a fost impecabilă. Vinul servit a fost perfect. Lucrările au fost foarte reușite.
Deschiderea a fost făcută de echipa de artilerie grea a culturii românești: Sever Voinescu, prof. Valeriu Stoica, prof. Daniel David. Ordinea enumerării este și ordinea preferințelor mele. Surpriza serii pentru mine a fost ministra Raluca Turcan. Dincolo de faptul că am cunoscut-o aici ca o femeie frumoasă (era să scriu bună, dar n-am scris), am simțit-o ca persoană inteligentă, cu vorbele la ea, care a putut da replica ironiilor fine ale lui Sever Voinescu. Sincer, nu m-am așteptat. Da, da, sunt eu misogin, creierul meu asociază încă frumusețea unei femei cu „slim fit”-ul intelectual. Lupt cu asta și fac și terapie.
Ministra Turcan s-a dovedit un fin cunoscător al lumii culturale. Ne-a demonstrat (le-a demonstrat) că produsul cultural bun este un business: aduce plus valoare, este profitabil, dezvoltă comunitățile. Organizatorii, care și-au propus să sprijine tinerii artiști – și au reușit asta – au selectat din 350 de lucrări, 50 care au fost expuse la ARCUB.
Modul de selectare a fost oarecum „eurovizionist”. Pe lângă un board de specialiști (o galeristă, un profesor de la Unarte), picturile câștigătoare au fost alese pe baza voturilor online ale vizitatorilor site-ului credinromania.ro. WTF? Arta nu este la îndemâna tuturor. Te poți bucura de artă, dar lasă opiniile despre o lucrare măcar specialiștilor (o specie pe cale de dispariție), dar măcar celor care, în copilărie, au citit pe bătrânul Arnheim. Consumul de artă se învață!
Văzând lucrările, am înțeles că, în sfârșit, arta noastră tânără a reușit să scuipe cele două mameloane care intoxicau artiștii: istoria și creștinismul. Slavă Domnului.
Lucrările sunt fresh, energice, făcute cu măiestrie, și unele sunt făcute așa cum trebuie, din viscerele artistului. Fiind vernisaj cu mulți participanți, mi-a fost greu să privesc toate lucrările expuse. Voi reveni săptămâna viitoare să mă uit mai atent. M-am dus direct la lucrarea care mi-a plăcut din vizita online: Vogue II de Teona Toderel
Este un portret al unui bărbat de culoare, un fashion victim, care stă lângă o fereastră în care se reflectă parțial. El se întoarce spre un trecut probabil mai senin, căci afară plouă. Picăturile de apă care se preling ne indică faptul că este despărțit de cerul roz, tensionat de un geam. Lupta cu lumina și imaginea reflectată a fost cu brio câștigată de tânăra pictoriță.
Vogue II
De ce mi-a plăcut lucrarea?
Lucrarea Vogue II are un echilibru interesant între partea dreaptă și partea stângă. Personajul este plasat în dreapta, iar detaliile abstracte și fanteziste din partea stângă creează un balans vizual. Acest contrast între formele umane clare și fundalul mai difuz contribuie la o armonie generală.
Personajul este redat cu o claritate anatomică, dar fundalul și elementele abstracte au forme mai fluide și curbe. Această interacțiune între elementele mai rigide și cele mai libere generează tensiune vizuală.
Culorile puternice, în special galbenul și albastrul, atrag atenția și creează un efect vizual captivant. Pentru mine, culorile au un rol structural, contribuind la stabilirea echilibrului și ritmului în compoziție. Albastrul și galbenul, fiind culori complementare, creează o tensiune și un contrast dinamic, care adaugă adâncime și energie imaginii. Fundalul roz și detaliile verzui din fundal aduc un alt strat de contrast, adâncindu-se prin interacțiunea subtilă dintre culorile reci și calde. Aceasta mi-a menținut interesul și mi-a stimulat experiența percepției vizuale.
Liniile fluide care par să se „scurgă” (doar plouă) în imagine creează o mișcare vizuală dinamică. Liniile și mișcarea lor contribuie la tensiunea și direcția lucrării. Aceste linii curg pe verticală și diagonală, atrăgând privirea și creând o interacțiune interesantă cu personajul central. Indică ochiului să privească personajul.
Prezența formelor nedefinite și parțial abstracte (posibil ceva vegetal) în fundal sugerează un spațiu psihologic sau emotiv, ceea ce ar putea fi interpretat drept o invitație pentru privitor de a completa narativul. Acest tip de ambiguitate stimulează „gândirea vizuală”, oferindu-le oamenilor posibilitatea de a interpreta lucrarea în moduri personale. Este „subtextul” vizual.
Contrastul dintre figurativ (personajul) și abstract (fundalul) creează o tensiune. Arnheim ar considera că această tensiune între ordine și haos, între concret și vag, stimulează percepția vizuală și gândirea. Fundalul pare eteric și distorsionat, contrastând cu soliditatea figurii umane, dar tocmai această diferență face lucrarea intrigantă.
Percepția vizuală este strâns legată de răspunsurile noastre emoționale. Contrastul de culori, mișcarea liniei și tensiunea dintre figură și fundal creează o atmosferă de mister și introspecție. Am simțit această stare emoțională și poate explica de ce mi-a plăcut această lucrare. Lucrarea invită la un proces de „citire vizuală” prin care fiecare detaliu își găsește locul în ansamblul compozițional.
Mi-ar fi plăcut să găsesc și o listă de prețuri pentru lucrări. Arta este un produs. Ar fi fost mișto să știu dacă îmi permit să ofertez această lucrare. Mi-ar plăcea să împart spațiul meu cu această lucrare.
