„Pastele: intrepatrunderea Sacrului și a Mitului Morții și Renașterii

header smartrecupe 1903x578 6 1024x311 1

Pentru ca in noaptea asta, invie Iisus Hristos vreau sa arat, fara a nega realitatea si existenta Mantuitorului, ca aceasta insiruire de evenimente descrise de Noul Testament foarte tarziu in istorie (secolul I) nu este altceva decat o reformulare a mitului mortii si renasterii care insoteste omenirea de la creatia omului.
Moartea si invierea nu sunt taine care apartin exclusiv lui Hristos.
Cu milenii inainte, au existat texte – sfinte sau epopei – care vorbeau de personaje care mureau si inviau, ba chiar toti se intorceau in lumina si se declarau ca fiind divine.


Iata-i:, nu sunt sigur ca le enumar in ordine cronologica, dar o sa ma straduiesc.


Osiris, personaj din mitologia egipteana mentionat in textele piramidelor in jur de 2400-2300 i.Hr., baiatul acesta a fost zeul mortii si al invierii, este ucis de fratele lui, Seth, si apoi este readus la viata de sotia lui.
In mitologia greaca Dionisos care in texte cu 700-600 de ani inainte de Hristos. Este pomenit si la Homeros si Hesiodos (daca acesti autori nu sunt inventati cu „compunerile” lor cu tot in Renastere).


In mitologia sumero-babiloniana se scrie despre Tammuz care apare in Epopeea lui Gilgames. Tammuz moare anual si reinvie, intocmai ca si Hristos, care moare si reinvie cu adevarat in fiecare an. Cu sau fara copyright. Intr-un kairos ,intr-un prezent vesnic.


In mitologia germanica il avem pe Baldr, care este tradat si omorat prin uneltirea prietenilor (ucenici, amici) si reinvie intr-o lume noua si mai buna dupa un fel de „apocalipsa” denumit Ragnarok (in care se caftesc Odin, Thor si altii). Lumea este distrusa dar „salvata” de cativa supravietuitori care vor repopula lumea (un fel de Noe cu parul blond si ochi albastri).
Abia dupa personajele de mai sus apare Iisus Hristos.
Si dupa Hristos apar personaje care se tot intorc de pe lumea cealalta ca inspectorul Columbo la locul faptei. Din nou si din nou.


In Renastere sau 2-300 de ani inainte apar noi personaje ca Hiram Abif in traditia masonica. Este ucis de prieteni (japp in cap cu rigla) si reinviat. Nu stim daca reinvierea este una simbolica sau reala. Tind sa cred ca este simbolica, caci masoneria opereaza cu simboluri care reprezinta limbajul spiritului. Nu poti exprima in cuvinte, gesturi sau miscare ceea ce exprimi cu un simbol. Bineinteles, trebuie sa cunosti acest alfabet. Cand te intrebi de ce ne tot invartim in jurul cosciugului, este cam game over.
Tot un produs al Renasterii, Hermes (cu m, nu cu p) Trismegistus. In niciun text nu scrie ca a murit si a inviat, totusi este asociat cu mitul mortii si renasterii. Nici unul si nici altul nu au legatura reala cu mitologia egipteana. Sunt produse ale unei noi gnoze aparute dupa 1000 d.Hr.
In Vedele antice, mai exact in Rigveda, apare Prajapati care sufera un fel de descompunere si din materia sa renaste lumea. 1500-1300 i.Hr.
In textele veterotestamentare invie fiul vaduvei din Sarepta, ca urmare a rugaciunilor lui Ilie.Si Elisei mijloceste o inviere, dar nu pot preciza unde exact (in cartea Regilor undeva). Tot inainte de invierea de a treia zi mai invie Lazar, fiica lui Iair si tanarul din Nain.
Si inca ceva interesant. Conform lui John Bale, Papa Leon al X-lea ar fi spus: „Povestea aceasta cu Hristos a fost benefica bisericii”. Sa nu uitam ca Bale a fost un reformator agresiv, iar Leon X a fost un Medici, brokerul de indulgente.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *