Ce se întâmplă cu o economie în care firmele nu mai mor, dar nici nu mai trăiesc? Ei bine, în România anului 2025, asistăm la un spectacol grotesc: economia nu mai e un mecanism viu, ci o scenă pe care se târăsc, tăcute, zeci de mii de firme-zombie. Nu glumesc. Una din patru companii active în România a intrat în zona crepusculară a morții economice: nu produce, nu crește, nu plătește, dar nici nu dispare. Trăiește din amânări, artificii contabile și iluzii fiscale.
Concret, vorbim de peste 160.000 de firme aflate în dificultate: fie suspendate, fie în dizolvare, fie în insolvență. Doar în primul trimestru al anului, peste 12.000 de firme au fost radiate, iar alte 8.000 și-au suspendat activitatea. Iar în sectorul de stat, lucrurile sunt chiar mai tulburi: 14 din cele 46 de companii din subordinea Ministerului Economiei sunt în insolvență sau faliment, cu pierderi de peste 3 miliarde de lei.
Cine sunt, de fapt, aceste entități? Nu sunt doar buticuri de cartier sau SRL-uri de apartament. Printre ele găsim firme cu zeci de angajați, rulaje mari pe hârtie, dar cu zero capacitate reală de a-și achita datoriile. Nici la stat, nici la parteneri, nici la furnizori. La o analiză simplă a bilanțurilor, vezi aceeași poveste: cifră de afaceri minus cheltuieli egale cu praf. Dar se încăpățânează să trăiască.
Acestea sunt firmele care îți spun că „achităm luna viitoare”, dar au conturile goale. Cele care cer marfă pe credit, dar n-au plătit nici ce-au cumpărat anul trecut. Sunt mașinării de acumulat datorii, iar în spatele lor stau patroni care încă mai merg la evenimente de business, se fotografiază lângă roll-up-uri cu “Leadership”, dau mâna cu primari și se laudă cu „parteneriate strategice”.
Să nu ne mințim: aceste firme sunt moarte pe dinăuntru, dar ținute în viață de amânări la plată, refinanțări iluzorii și o legislație care permite să rămâi „activ” chiar dacă nu ți-ai plătit furnizorii de un an.
În limbaj economic le zicem „zombie”, dar pentru antreprenorii onești ele sunt mai degrabă niște vampiri ai cashflow-ului. Te seduc cu promisiuni, îți cer produse sau servicii, apoi dispar într-un noian de „nu avem acum lichidități”. Nu mor niciodată, dar trag în jos și pe alții.
Iar aici vine întrebarea pe care ar trebui să și-o pună orice antreprenor: câte firme zombie ai în portofoliul tău de clienți? Și cât te costă asta în fiecare lună?
Nu e o rușine să ai datornici. Dar e o greșeală să nu-i abordezi profesionist. Din experiență, pot spune un lucru simplu: cu un plan clar, o strategie legală și un pic de perseverență, multe dintre aceste creanțe se pot recupera. Cu condiția să acționezi la timp. Altfel, riști să devii și tu, fără să-ți dai seama, parte din cimitirul economic.
🔻 Dacă ai clienți care nu te-au plătit, poți să stai și să aștepți minuni. Sau poți să iei legătura cu cineva care a transformat recuperarea de creanțe într-o știință practică. Și care face asta fără să ceară nimic în avans.
Nu e magie. E doar consultanță aplicată, adaptată realității românești. Pentru că în economia asta obosită, singura formă de supraviețuire e luciditatea. Și acțiunea.
