Ti-ai imaginat vreodata ca poti ajunge la inchisoare doar pentru ca nu ceri deschiderea procedurii insolventei la timp pentru firma ta?
Ei bine, acum poti! Daca nu poti sa platesti datoriile timp de o luna, incalci legea si risti sa faci puscarie. Asta inseamna ca esti intr-o situatie financiara dificila, cand nu mai ai destui bani sa platesti facturile si creditele. In trecut, legea era diferita, dar acum, daca nu ceri ajutor la timp, te poti trezi cu probleme serioase.
Inainte, erau o gramada de termeni legali complicati, dar acum infractiunile de bancruta sunt explicate mai clar. De exemplu, e considerata bancruta simpla daca nu ceri ajutor financiar (aka insolventa) in termen de 30 de zile de cand incepi sa ai probleme cu banii.
Asta inseamna ca trebuie sa ceri ajutor la timp ca sa eviti problemele cu legea. Daca nu o faci, te poti trezi in fata judecatorului si poate chiar in inchisoare. Deci, e important sa fii atent la situatia financiara a firmei tale si sa ceri ajutor cand e nevoie, altfel risti sa te trezesti intr-o mare belea!

Si acum sa impart putina inteligenta de dimineata pe stomacul gol!
Infractiunea de bancruta simpla, alaturi de cea de bancruta frauduloasa, a fost integrata in Codul comercial roman din 1887, de sorginte italieneasca. In dreptul italian, illo tempore, comerciantul era culpabil de bancruta simpla – inter alia – atunci cand a suspendat platile din cauza unei greseli comise in gestiunea sa; putea fi pedepsit pentru bancruta simpla chiar daca nu s a dat inca o sentinta declarativa de faliment, daca a facut cheltuieli prea mari pentru sine sau pentru familia sa, daca in scopul de a si intarzia falimentul si de a-si procura fonduri a recurs la mijloace daunatoare etc [1].
Continutul constitutiv al infractiunii de bancruta simpla nu avea asemanare nici cu structura art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, nici cu structura actualului art. 240 C. pen. – limitate la neintroducerea sau introducerea tardiva, de catre debitorul persoana fizica ori de reprezentantul legal al per¬soanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii insolventei (…). Dimpotriva, bancruta simpla includea in continutul sau o suita de acte, mai putin grave, care acum sunt parte integranta din continutul constitutiv al infractiunii de bancruta frauduloasa. Dar includea si elementul material ramas acum in art. 240 C. pen. Trimitem in acest sens la art. 877 pct. 3 C. com. [2] : „este de asemenea culpabil de ban¬cruta simpla comerciantul care a incetat platile si care se gaseste in vreunul din cazurile urmatoare: (…) daca, in cele trei zile de la incetarea platilor, nu a facut declaratiunea prescrisa de art. 703”, in conditiile in care art. 703 C. com. prevedea: „falitul va fi dator ca, in cele trei zile de la incetarea platilor, in care se cuprinde si ziua incetarei lor, sa faca decla¬ratiunea tribunalului de comert aratat in articolul precedent”.
Nici Codul penal Carol al II lea nu a inclus infractiunile de bancruta, ci, potrivit art. 597 pct. 3 si 8, le a pastrat in Codul comercial pana la votarea unui nou cod de comert [3].
Actualmente, infractiunea de bancruta simpla, incriminata si sanctionata de art. 240 C. pen. („neintroducerea sau introducerea tardiva, de catre debitorul persoana fizica ori de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii insolventei, intr un termen care depaseste cu mai mult de 6 luni termenul prevazut de lege de la aparitia starii de insolventa”) trimite, ca situatie premisa, la prevederile art. 66 alin. (1) si art. 5 pct. 29 din Legea nr. 85/2014:
obligarea de a cere deschiderea procedurii in 30 de zile de la aparitia starii de insolventa;
definitia insolventei: „acea stare a patrimoniului debito¬rului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile (…)”.

bancruta #insolventa #infractiune #procedura #debitor #creditor

Relevanta trecerii infractiunii de bancruta simpla din Legea insolventei in Codul penal
Plasarea infractiunilor de bancruta simpla si bancruta frau¬du¬¬loasa s a realizat in capitolul infractiuni contra patrimo¬niului prin nesocotirea increderii.
Inainte de a se introduce in noul Cod penal infractiunile de bancruta simpla si bancruta frauduloasa, preluate din legea insolventei, inselaciunea era „nava amiral” a infractiunilor contra patrimoniului prin nesocotirea increderii, chiar daca sintagma prin nesocotirea increderii nu exista in vechiul Cod penal, cel putin nu ca denumire de capitol subsumat titlului privind infractiunile contra patrimoniului.
Nesocotirea increderii inseamna amagire, „inducere in eroare prin falsificarea adevarului, cu prilejul formarii, modi¬ficarii sau stingerii unui raport juridic patrimonial”. Prin savarsirea acestor fapte „se aduce atingere acelui minim de buna credinta si incredere care este necesar pentru normala formare, desfasurare si dezvoltare a relatiilor sociale de ordin patrimonial bazata pe buna credinta de o parte si incredere de alta parte” [4].
Debitorul, ca stapan al propriei afaceri, este singurul in masura sa cunoasca situatia sa patrimoniala si dificultatile infruntate, precum si singurul in masura sa gestioneze relatia fata de creditori, pentru care imaginea debitorului este doar „varful iceberg ului”.
Traditional, germenii infractiunii stau in dol – viciu de consimtamant conform dreptului civil. In literatura de specialitate [5] s a apreciat ca „in structura dolului sunt cuprinse doua elemente:
Elementul subiectiv (intentional), care consta in intentia, vointa de a induce in eroare o persoana;
Elementul obiectiv (material), care consta in intrebuintarea de mijloace viclene pentru realizarea intentiei de inducere in eroare (minciuni, masinatiuni etc.)”.
Latura subiectiva a infractiunii de bancruta simpla. Consideratii utile asupra pct. 4 infra
Din punctul de vedere al formei de vinovatie (latura subiectiva), doar intentia este incriminata.
Temeiul afirmatiei sta in reglementarea diferita din partea generala a noului si a vechiului Cod penal:
Codul penal prevede in art. 16 alin. (6): „Fapta constand intr o actiune sau inactiune constituie infractiune cand este savarsita cu intentie. Fapta comisa din culpa constituie infractiune numai cand legea o prevede in mod expres”.
Codul penal din 1968 prevedea in art. 19 alin. (3): „Fapta constand intr o inactiune constituie infractiune fie ca este savarsita cu intentie, fie din culpa, afara de cazul cand legea sanctioneaza numai savarsirea ei cu intentie”.
Doctrina fondata pe vechiul Cod apreciase ca „omisiunea fiind de cele mai multe ori rezultatul unei neglijente, mici neatentii, mici nepriceperi, este de presupus ca ori de cate ori legea prevede o fapta de «omisiune» (inactiune), aceasta va constitui infractiune indiferent daca faptuitorul a lucrat cu intentie sau din culpa, afara de cazul cand norma incrimi¬natoare cere anume ca omisiunea sa fie intentionata, savarsita cu stiinta sau cu rea credinta (de exemplu, abuzul in serviciu prin neindeplinirea atributiilor, abandonul de familie)” [6].
Impactul modificarii art. 5 pct. 72 din Legea nr. 85/2014 prin O.U.G. nr. 88/2018 asupra laturii subiective a infractiunii de bancruta simpla
Potrivit art. 5 pct. 72 din Lege, pentru a putea fi introdusa cererea de deschidere a procedurii de insolventa, atat pentru creditori, cat si pentru debitori, valoarea prag a creantei neplatite este de 40.000 lei. Teza adaugata de O.U.G.
nr. 88/2018 este: „Cand cererea de deschidere a procedurii de insolventa este introdusa de debitor, cuantumul creantelor bugetare trebuie sa fie mai mic de 50% din totalul declarat al creantelor debitorului”.
Ceea ce se intelege din adaugire este ca un debitor nu va putea cere propria insolventa preponderant sau exclusiv pentru datorii bugetare.
Analizarea financiar contabila impusa de modificarea adusa de O.U.G. nr. 88/2018 sporeste confuzia debitorului, care are de ales, printr un proces deliberativ specific infractiui¬nilor de intentie, intre o conduita sau alta (licita versus ilicita), in tot cazul amanarea fiind inerenta procesului de deliberare, ceea ce pune sub semnul indoielii vinovatia pentru ne¬respec¬tarea termenului de 6 luni din norma incriminatoare penala.
Din punct de vedere criminologic, putem trimite la opinia celebrului criminolog francez Jean Pinatel, care considera inutila incercarea de a separa oamenii in buni si rai; „psihanaliza ne a invatat in acest sens unele lucruri pe care le stiam inca de la Decalog. Orice om, in circumstante exceptionale, poate deveni delincvent” [7].
Inclusiv creditorii au de suferit prin aceasta indoiala si amanare, avand in vedere ca in cazul infractiunii de bancruta simpla, obiectul juridic il reprezinta protectia creditorilor, iar urmarea imediata consta intr o stare de pericol (potrivit jurisprudentei, „fapta de bancruta simpla a fost de natura sa creeze o stare de pericol fata de derularea raporturilor comer¬ciale ale firmei, in special fata de drepturile creditorilor” [8] ).
Modificarea art. 5 pct. 72 din Legea nr. 85/2014 prin O.U.G. nr. 88/2018 sporeste dificultatile proba¬torii ale infractiunii
Jurisprudenta a relevat necesitatea unei expertize judiciare pentru corecta instrumentare a unei cauze de bancruta simpla. In contextul adaugirii conditiei impuse de O.U.G. nr. 88/2018, dificultatile probatorii sporesc.
Important de retinut este faptul ca aspectul esential pentru stabilirea existentei infractiunii este daca fondurile banesti disponibile au fost sau nu suficiente pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile [9] . Este vorba de o speta in care instanta a infirmat solutia de clasare dispusa de organul de urmarire penala, desi se efectuase un raport de constatare intocmit la data de 10.03.2016 de catre inspectorii antifrauda care concluziona in sensul ca, in perioada 2009 2013, debitoarea a inregistrat pierderi fiscale in fiecare an, insa dispunea si de disponibilitati banesti si active corporale, fara a pre¬ciza aspectul esential anterior referit. Drept urmare, in speta, instanta a tri¬mis cauza procurorului in vederea com¬pletarii urmaririi penale sub aspec-tul savarsirii infractiunilor de bancruta simpla, prevazute de art. 240 C.pen.
Alt exemplu jurisprudential de nece¬¬sitate a expertizei judiciare in cursul urmaririi penale cu ocazia instrumentarii infractiunii de bancruta simpla: in dosar s au dat solutii succesive de netrimitere in judecata, astfel instanta dispunand infirmarea si efectuarea unei expertize contabile judiciare. Reluata fiind urmarirea penala, expertiza nu s a efectuat pentru ca partile nu si au asumat plata costurilor. „Judecatorul de camera preliminara retine ca organele de urmarire penala au obligatia de a se conforma hotararii instantei in sensul efectuarii unei expertize contabile in cauza, astfel cum s a dispus prin sentinta penala nr. 750 din 19.12.2013 a Tribunalului Maramures, in raport de obiectivele stabilite, si implicit a suportarii costurilor intoc-mirii acesteia din fondurile Ministerului Public, in confor¬mitate si cu principiile oficialitatii procesului penal si aflarii adevarului” [10] .
Concluzii
Este greu de afirmat ca modificarea art. 5 pct. 72 din Legea nr. 85/2014 prin O.U.G. nr. 88/2018 are caracter de prevedere penala dintr o lege extrapenala, ci mai degraba adaugirea „cand cererea de deschidere a procedurii de insolventa este introdusa de debitor, cuantumul creantelor bugetare trebuie sa fie mai mic de 50% din totalul declarat al creantelor debitorului” constituie un argument de aparare a debitorului pe latura subiectiva, caz de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza a doua C. pr. pen. – „fapta nu a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de lege”, astfel cum am explicitat supra pct. 4 – si ingreuneaza probatiunea in cursul anchetei, expertiza judiciara fiind obligatorie – astfel cum am precizat supra pct. 5 –, ceea ce pledeaza pentru aplicabilitatea principiului in dubio pro reo, care nu poate justifica o condamnare dincolo de orice indoiala rezonabila conform art. 396 alin. (2) C. pr. pen.